»
Resurse » Editoriale » Proverbe VII - părtășie, tovărășie și cârdășie

Proverbe VII - părtășie, tovărășie și cârdășie

PROVERBE 1. 10-19
10  Fiule, dacã niște pãcãtoși vor sã te amãgeascã, nu te lãsa cîștigat de ei!   11  Dacã-ți vor zice: „Vino cu noi! Haidem sã întindem curse ca sã vãrsãm sînge, sã întindem fãrã temei lațuri celui nevinovat;
12  haidem sã-i înghițim de vii, ca locuința morților, și întregi, ca pe cei ce se pogoarã în groapã;
13  vom gãsi tot felul de lucruri scumpe, și ne vom umplea casele cu pradã;   14  vei avea și tu partea ta la fel cu noi, o pungã vom avea cu toții!”  15  fiule, sã nu pornești la drum cu ei, abate-ți piciorul de pe cãrarea lor!   16  Cãci picioarele lor aleargã la rãu, și se grãbesc sã verse sînge.  17  Dar degeaba se aruncã lațul înaintea ochilor tuturor pãsãrilor;  18  cãci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, și sufletului lor își întind ei lațuri.
19  Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîștig: lãcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
 
În limba rămână există mai mulţi termeni care definesc o relație, în funcție de scopul grupului, de calitatea relației și a indivizilor implicați. Dintre acești termeni mă opresc astăzi la trei : părtășie, tovărășie și cârdășie. 

Primul termen, – părtășie,- definește relația dintre frații de credință, o relație caldă, plăcută, îmbibată de iubirea specifică prezenței lui Dumnezeu. O astfel de ambianță este cântată în binecunoscutul psalm 133  1  Iatã, ce plãcut și ce dulce este sã locuiascã frații împreunã!  2  Este ca untdelemnul de preț, care, turnat pe capul lui, se pogoarã pe barbã, pe barba lui Aaron, se pogoarã pe marginea veșmintelor lui. 3  Este ca roua Hermonului, care se pogoarã pe munții Sionului, cãci acolo dã Domnul binecuvîntarea, viața, pentru vecinicie.

Cel de-al doilea termen – tovărășia - evidențiază relațiile în cadrul unei echipe angajate în diferite lucrări, în diferite acţiuni sau proiecte pe termen mai lung sau mai scurt.

Cel de-al treilea termen,  care este și tema textului nostru, - cârdășia – definește spiritul de gașcă , de bandă, sau de haită, care-i adună la o laltă pe oamenii de nimic, pe făcătorii de rele, pe băieţii de cartier, pe oamenii puși pe căpătuială sau îmbogăţire  rapidă, aşa cum sunt cei menţionaţi în pasajul citit. 10  Fiule, dacã niște pãcãtoși vor sã te amãgeascã, nu te lãsa cîștigat de ei!   11  Dacã-ți vor zice: „Vino cu noi! Haidem sã întindem curse ca sã vãrsãm sînge, sã întindem fãrã temei lațuri celui nevinovat;  12  haidem sã-i înghițim de vii, ca locuința morților, și întregi, ca pe cei ce se pogoarã în groapã;    13  vom gãsi tot felul de lucruri scumpe, și ne vom umple casele cu pradã;   14  vei avea și tu partea ta la fel cu noi, o pungã vom avea cu toții!”...

Pentru tânărul neexperimentat, inocent sau prostuţ aşa cum îl definea versetul 4 de la începutul cărţii, aceasta este o provocare sau o chemare aproape irezistibilă.  Abia ieşit în lume, tânărul nostru vede multe în jurul lui şi înţelege că va trece mult timp până când va reuşi să aibă lucrurile pe care şi le doreşte.  De aceea am spus că o astfel de chemare e aproape irezistibilă; băiatul neîncercat se simte atras ca de un puternic magnet, de invitaţia atât de caldă, de generoasă a viitorilor săi colegi de actiune. La început nici nu realizează în ce haită de lupi intră, şi nici care vor fi costurile şi urmările acţiunilor în care va fi implicat. Acest spirit ucigaş stă la baza corupţiei, a crimei organizate, a traficului de persoane sau de droguri, a oricărui grup infracţional, prezent în societatea antică şi mai prezent, în societatea contemporană.

Să recitim versetul 10  Fiule, dacã niște pãcãtoși vor sã te amãgeascã, nu te lãsa cîștigat de ei! Avertismentul e menit să ne focalizeze atenţia asupra  a două aspecte: Cine sunt cei ce mă cheamă, şi care e calitatea şi obiectivul chemării. La prima vedere acesti păcătoşi sau delicvenţi cum îi definesc unele comentarii, pot părea băieţi de treabă, foarte generoşi şi oneşti. S-ar putea ca de la început ei să nu-şi divulge toate secretele ucigaşe la care se dedau, în goana lor după pradă. De aceea e importantă observarea individului cât şi a chemării ademenitoare. Sfatul dat tâmărului nostru e foarte clar şi direct: nu te lãsa cîștigat de ei! v. 10 şi v. 15  fiule, sã nu pornești la drum cu ei, abate-ți piciorul de pe cãrarea lor!     Cu alte cuvinte nu ai ce dialoga cu astfel de indivizi. Chemarea lor, drumul lor, oferta lor, toate sunt un real pericol care trebuie evitat din start. De ce?  Să fim atenţi la urmări:  v. 16  Cãci picioarele lor aleargã la rãu, RĂUL, (imoralitate, necinste, înşelătorie etc.) și se grãbesc sã verse sînge.(CRIMA)  18  cãci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, și sufletului lor își întind ei lațuri. (autodistrugerea, sinucirerea)

19  Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîștig: lãcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
Ca să reţinem mai uşor, repet cei patru termeni: Răul, Crima, Sinuciderea, pierzarea.   Şi mai repet finalul v. 19: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

Un om lacom e un om pierdut. Ioan Gură de aur spunea pe la  anul 390 că Iubirea de bogăţii îl face pe om neruşinat, nebun, îngânfat, aspru şi în final, sălbatic. Aşadar, multă grijă la anturaj... pentru că Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune  şi cumpătare, pentru  că viaţa cuiva nu stă în belşugul bogăţiei (Luca 12.15) Grijă la anturaj şi cumpătare în toate...

Pastor, Marin Pintilie