»
Resurse » Editoriale » Proverbe VI - Ascultarea

Proverbe VI - Ascultarea

PROVERBE 1.8-9
8. Ascultã, fiule, învãțãtura tatãlui tãu, și nu lepãda îndrumãrile mamei tale!  9. Cãci ele sînt o cununã plãcutã pe capul tãu, și un lanț de aur la gîtul tãu.
 
Cu versetul 8 din capitolul întâi începe lista de sfaturi, sub formă de poruncă  adresate destinatarului cărţii.  E bine să ştim că în cartea Proverbelor astfel de sfaturi alternează cu adevăruri general valabile, pentru orice context istoric, socio-cultural sau de altă natură, adevăruri care nu îmbracă forma unei porunci, ci a unui enunţ cu maximă autoritate şi având valoarea unei porunci. De exemplu : versetul anterior Prov. 1:7  Frica Domnului este începutul științei; dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învãțãtura. nu conţine o poruncă expresă; dar îmi atrage atenţia cât se poate de serios că marele secret al dobândirii înţelepciunii, învăţăturii şi ştiinţei este „frica de Domnul” . Şi asta nu ca o alternativă la alte modalităţi ci ca unică posibilitate.

Revenind la versetul 8 ne atrage atenţia cuvântul de început: ASCULTĂ FIULE... sau Ascultă fiul meu ...  Pornind în această călătorie prin cartea Proverbelor trebuie să admitem că primul pas în asimilarea corectă şi eficientă a mesajului cărţii este ascultarea. E, de fapt, primul pas în relaţia normală copil-părinte din cadrul familiei, şi primul pas în relaţia cu Dumnezeu a fiecărui om.  Avem aici cunoscutul verset din 1 Sam. 15:22 Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decît ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decît jertfele, și pãzirea cuvîntului Sãu face mai mult decît grãsimea berbecilor.

Şi aş mai menţiona cuvintele Domnului Isus din Ev. după Ioan 5:24  Adevãrat, adevãrat vã spun, cã cine ascultã cuvintele Mele, și crede în Celce M-a trimes, are viața vecinicã, și nu vine la judecatã, ci a trecut din moarte la viațã.
Orice evreu evlavios a fost învăţat încă din antichitate să recite zilnic Shema Israel ... (Ascultă Israel...) Deu 6: 4-9
Ascultã, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.  Sã iubești pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu și cu toatã puterea ta.  Și poruncile acestea, pe cari ți le dau astãzi, sã le ai în inima ta.  Sã le întipãrești în mintea copiilor tãi, și sã vorbești de ele cînd vei fi acasã, cînd vei pleca în cãlãtorie, cînd te vei culca și cînd te vei scula. 8  Sã le legi ca un semn de aducere aminte la mîni, și sã-ți fie ca niște fruntarii între ochi.  Sã le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale.
 
Mulţi oameni se întreabă care e credinţa adevărată într-o vreme cînd apar atâtea grupări religioase. Fără să nedreptăţim pe cineva, trebuie să spunem că elementul definitoriu de bază al adevăratei credinţe este ascultarea. Atunci când Dumnezeu l-a chemat din Ur din Haldeea pe Avraam, părintele credinţei şi al credincioşilor, ni se spune in Epistola către Evr 11:8  Prin credințã Avraam, cînd a fost chemat sã plece într-un loc, pe care avea sã-l ia ca moștenire, a ascultat, și a plecat fãrã sã știe unde se duce.

De aceea spunea Iacov celor din vremea lui şi-i valabil şi pentru cei de azi (Iac 1:23)  Cãci dacã ascultã cineva Cuvîntul, și nu-l împlinește cu fapta, seamãnã cu un om, care își privește fața fireascã într'o oglindã;
24  și, dupãce s'a privit, pleacã și uitã îndatã cum era.
25  Dar cine își va adînci privirile în legea desãvîrșitã, care este legea slobozeniei, și va stãrui în ea, nu ca un ascultãtor uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
Iar scopul nostru e să facem din călătoria noastră prin cartea Proverbelor , o călătorie plăcută pe drumul fericirii noastre.
 
8. Ascultã, fiule, învãțãtura tatãlui tãu, și nu lepãda îndrumãrile mamei tale!  9. Cãci ele sînt o cununã plãcutã pe capul tãu, și un lanț de aur la gîtul tãu.
Coroana este simbolul demnităţii, iar aurul, sinbolul valorii.   Demnitatea personalităţii omului şi calitatea, valoarea vieţii lui sunt lucruri foarte importante chiar şi pentru standardul societăţii în care trăim astăzi; Importanţa lor va fi evidenţiată şi pe deplin răsplătită la urmă, în ceasul marii şi dreptei judecăţi divine
De aceea, (Iac 1:19)  ... Orice om sã fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zãbavnic la mînie;

Reţinem aşadar că fericirea noastră cea de toate zilele,  şi fericire noastră eternă depind de  sârguinţa ascultării noastre.

Aşadar, grabnică ascultare către deplină fericire.
Pastor, Marin Pintilie