»
Resurse » Articole » Minunea reînoirii

Minunea reînoirii

Uneori când te trezești și deschizi ochii, te bucuri rămânând uimit de primele raze de soare ce te întâmpină jucăuș spunându-ți parcă: Bună dimineața ! Cu un zâmbet timid și nu prea încrezător spui: Bun venit! acestei noi provocări dăruite în dar prin acest necunoscut ce înseamnă viață .

Pășești nesigur sau poate plin de încredere, știind că poate vei cădea din nou, dar având speranța că va fi mult mai bine pășind alături de El.

Privesc în jur oameni…oameni ce poate că merg în aceeași direcție, însă au drumuri diferite în viață. Și pe zi ce trece simt tot mai mult că trăim într-o lume proprie. Trăim într-o lume care vorbește tot mai tare, și ascultă tot mai puțin, ne-am obișnuit să nu mai credem, să nu mai mulțumim sincer, ne-am obișnuit să alergăm și să ne vedem doar  propria linie de sosire. Am uitat să ne oprim și să vedem cum natura se înviorează la vederea Soarelui și cum florile se deschid în mii de culori la atingerea căldurii lui. Și cred că la fel e și cu sufletul ostenit. Înflorește atunci când Domnul îl acoperă sub ploaia îndurării Lui! Și în pofida durerilor adânci simți că Cineva se luptă pentru tine și vezi cum, cu privirea-I tandră, are puterea să alunge norii.

Minunea reînoirii Sale se vede zilnic când cu blândețea-I seamănă în inimă noi speranțe și alungă orice foc străin, sădind în noi o cântare nouă.

Totul se înviorează la vederea Lui … și inima, reînnoita, lasandu-și în urmă haina de jale, tresaltă in acorduri vibrante.
Și atunci mă întreb: ai putea să nu-L lauzi? Știu că dacă noi vom tăcea, pietrele vor vorbi. Oare înțelegem noi pe deplin această onoare?

Primesc dar șansa înnoirii, iertarea prin sângele Lui și o nouă zi și atunci cu mulțumire vreau să strig:,,Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă!'' și zic : ,,Cântarea mea de laudă este pentru Împăratul!''