»
Editoriale » Proverbe VIII - Strigătul ințelepciunii

Proverbe VIII - Strigătul ințelepciunii

 PROVERBE 1. 20-23

Înțelepciunea strigã pe ulițe, își înalțã glasul în piețe:   strigã unde e zarva mai mare; la porți, în cetate, își spune cuvintele ei:   „Pînã cînd veți iubi prostia, proștilor? Pînã cînd le va plãcea batjocoritorilor batjocura, și vor urî nebunii știința?   Întoarceți-vã sã ascultați mustrãrile mele! Iatã, voi turna duhul meu peste voi, vã voi face cunoscut cuvintele mele...
 
Strigătul ințelepciunii, prezent în cetatea antică și în orașul modern, strigătul acesta prezent de-a lungul istoriei mai ales în marile aglomerări umane, atrage atenția asupra a trei probleme majore ce afectează negativ standardul oricărei societăți. Și acestea , menționate în versetul 22, sunt: să iubești prostia, să-ți placă batjocura și să urăști știința (cunoașterea).  Ce poate fi mai grav? S-ar întreba orice sociolog serios și sincer preocupat de evoluția societății umane.  Că în cetate există proști, batjocoritori și nebuni, e un lucru grav. Ceea ce e însă și mai grav e faptul că proștii, iubesc prostia, batjocoritorilor, le place batjocura și nebunii, urăsc știința. De aceea strigătul înțelepciunii e un strigăt de revoltă, e un semnal de alarmă: „Pînã cînd veți iubi prostia, proștilor?  Pînã cînd le va plãcea batjocoritorilor, batjocura, și vor urî nebunii știința?
Experiența istorică ne-a învățat că societatea nu se vindecă en-gros, deodată , în întregul ei ansamblu. Ier 51:9  „Am voit sã vindecãm Babilonul, dar nu s'a vindecat!
Strigarea înțelepciunii a răsunat și răsună mereu, astfel ca fiecare individ să audă, și să asculte mustrarea înțelepciunii, pentru o corectă diagnosticare , care să pună în evidență prostia, batjocura și nebunia, apoi fiecare individ să primească duhul , și cuvântul înțelepciunii, pentru a face posibilă nașterea din nou și reclădirea peresonalității umane pe o altă temelie; aceea a cuvântului înțelepciunii divine. Versetul 23  Întoarceți-vã sã ascultați mustrãrile mele! Iatã, voi turna duhul meu peste voi, vã voi face cunoscut cuvintele mele...
Important de știut e faptul că apelativul ”nebun” folosit în cartea Proverbelor de aproximativ 50 de ori, nu-l vizează pe omul bolnav, cu afecțiuni mintale, nevoit să fie internat într-un clinică de profil. Nu. Nebunul din proverbe, ca de altfel din întreaga Scriptură, e omul care gândeşte şi acţionează împotriva lui Dumnezeu şi a ordinii pe care El a instituit-o.  E omul din Psalmul 14:1  despre care citim:   Nebunul zice în inima lui: „Nu este  Dumnezeu!”      S-au stricat oamenii, fac fapte urîte; nu este niciunul care sã facã binele.  Sunt traducători şi comentatori ai Bibliei care preferă, în loc de nebun, termenul  „obraznic”, cu menţiunea că individul în cauză e incorigibil, el considerându-se mult mai deştept decât ceilalţi. Iată doar câteva exemple :  
Prov. 15:12  Batjocoritorului nu-i place sã fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înțelepți.   Prov. 27:22  Pe nebun chiar dacã l-ai pisa cu pisãlogul în piuã, în mijlocul grãunțelor, nebunia tot n-ar ieși din el.     Acum, această opoziţie ireconciliabilă dintre înţelepciune pe de o parte, şi prostie şi nebunie pe de altă parte, va reveni frecvent în atenţia noastră pe traseul călătoriei noastre prin cartea Proverbelor. De aceea mă rezum în cuvântul de astăzi la a spune că atunci când ne întâlnim cu înţelepciunea, ea ne întâmpină cu mustrarea. Şi pe drum, mergând alături de ea, înţelepciunea va recurge frecvent la mustrare, ca la o metodă pedagogică, necesară şi eficientă, pentru a ne vindeca de îndărătnicia sau nestatornicia noastră.  Nu-i plăcut, dar aşa e cel mai bine. Nu o spun eu; şi eu sunt în şcoala înţelepciunii şi-i suport greu mustrarea uneori. Dar hai să-i ascultăm sfaturile, îndemnurile şi să păşim mai hotărâţi pa calea vieţii.
Pil 6:23  Cãci sfatul este o candelã, învãțãtura este o luminã, iar îndemnul și mustrarea sînt calea vieții.
Ecc 7:5  Mai bine sã asculți mustrarea înțeleptului de cît sã asculți la cîntecul celor fãrã minte.
Pil 27:5  Mai bine o mustrare pe fațã decît o prietenie ascunsã.  ...
DRUM BUN PE CALEA VIEȚII...!  

Pastor Marin Pintilie